Naturaly.ro

10 ponturi pentru o viata mai buna

Raluca Bucsa — Thu, 03 May 2012 09:33:04 +0000

“Ceea ce cauti în altii sau în afara ta se afla, pe masura întelesului tau, în tine, ratacitorule.”
1. Ceea ce exista deja în tine se afla pretutindeni, ceea ce nu exista în tine nu se afla nicaieri. Toate comorile Universului sunt înlauntrul tau. Cauta cu fervoare în tine însuti puterea sau raspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.
2. Marele secret caracteristic geniilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile este capacitatea lor uluitoare de a intra în contact, fie constient, fie în mod spontan, cu puterile nesfarsite ale subconstientului eliberându-le. Daca poti face la fel vel fi capabil de performante extraordinare.
3. Subconstientul tau detine deja, în profunzimile sale latente, solutiile perfectela toate problemele care te framânta si îti poate îndeplini direct proportional cu intensitatea încrederii, orice dorinta. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm înainte de a adormi: Vreau sa ma scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.
4. Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca înveti cum sa te folosesti de el si în ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite, asigurându-ti mereu succesul.
5. Orice gând este o cauza care, mai devreme sau mai târziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele, dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam în mod pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor gânduri din trecutul nostru îndepartat sau apropiat.Toate aceste fructe, dulci sau amare, pe care le meritam de drept si cu care conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel
6. Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pemare care îsi conduce vasul. Trebuie sa dai ordine (gânduri, imagini, trairi orientate dinamic, aspiratii clare si ferme mentalului subconstient care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea experientelor vietii tale.
7. Atât actiunile pe care le-am comis cât si gândurile pe care le-am avut în trecut ne urmeaza ca o umbra producând rezultate bune sau rele, în functie de natura lor. Nici în aer, nici în adâncul oceanului, nici în cea mai ascunsa pestera sau pe vârful muntelui, în oricare parte a acestei vaste lumi, nu exista loc în care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gândurilor sale în prezent sau în viitor consecintele lor nu vor înceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la rândul sau, partea care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. Întelegând aceasta, trebuie sa cautam sa nu facem rau nimanui, nici macar în gând.
8. Nu întrebuinta niciodata formulari interioare de forma: “nu am mijloace” sau “îmi este imposibil” sau “niciodata nu pot” în care sa crezi, complacându-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai gândit aducându-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda chiar subcontientul va face ca într-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza însa ca, desi totul îti este posibil, nu orice îti este permis (în sensul ca nu trebuie sa încalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decît un sfert de adevar.
9. Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacîndu-se în suferinta, convinsi fiind, în mod prostesc, ca acesta le este destinul, decât sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa modifice radical destinul, devenind astfel, totodata, buni la ceva.
10. Patrunzând gradat si cât mai lucid în profunzimile enigmatice ale subconstientului, vei reusi, în sfârsit, sa cunosti adevarata natura din tine însuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI ETERNA din afara ta.

Motto-uri celebre despre Gandirea Pozitiva

Raluca Bucsa — Wed, 25 Apr 2012 10:07:44 +0000

Fiti Optimisti ! “Daca într-o situatie noi nu avem deloc încredere în ceea ce urmeaza sa facem, aproape ca nici nu mai este util sa încercam, indiferent care ar fi dorinta pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizata de lipsa credintei.” – HENRI DURVILLE
“Cel care va avea credinta cât un bob de mustar, va muta si munti din loc.” – IISUS CRISTOS
“Fara îndoiala, ne este usor si ne costa putin sa comitem raul; panta de cadere ne este fara nici o dificultate accesibila, aflându-se oricând la îndemâna. În fata perfectiunii admirabile, virtutii si a realizarilor extraordinar de înalte, zeii au asezat, dimpotriva, efortul si sudoarea; calea care duce aici este abrupta iar accesul la ea este anevoios ori respingator pentru unii, plictisitor pentru ceilalti. Însa, pe masura ce ne elevam spiritual, calea se netezeste si se îndreapta sub pasii nostri, conducându-ne spre nemmurire. – BUDDHA
“Omule nebunule, tu faci minuni fara sa stii si nu cunosti ca aproape deloc puterea formidabila a gândirii tale. Sa stii ca tot ce închipuiesti este realizabil si se face direct proportional cu încrederea ta … …de ce te feresti oare sa stai de vorba cu tine însuti si sa te închipuiesti, descoperindu-te un perfect zeu? – TUDOR ARGHEZI
“Orice actiune a gândirii, a imaginatiei, a vorbirii sau a corpului poarta în sine fructe bune sau rele. Omul este, într-o masura nebanuita, creatia gândirii; la ce gândeste în aceasta viata, mai târziu, el va deveni. – RAMAKRISHNA
“Omul seamana un gând si culege o actiune. El seamana o actiune si culege un obicei. El seamana un obicei si culege un caracter. El seamana un caracter si culege un destin. – SWAMI SHIVANANDA
Nu exista întâmplare sau noroc. Exista numai o înlantuire de cauze si efecte, cuvântul întâmplare nu exprima decât ignoranta noastra asupra anumitor cauze.Totul în NATURA se supune LEGII; orice aspect rezulta la fel de necesar întocmai precum revenirea ciclica a anotimpurilor. Curba de atomul usor, pe care vânturile par sa-l poarte la întîmplare este reglata exact, într-un mod tot atât de precis ca si orbitele planetare.” – LAPLACE
“Nu asteptati niciodata ca altcineva sa vina si sa implore sa iesiti din mediocritatea penibila în care va mentineti; faceti voi însiva cu curaj un pas înainte si lasati sa transpara unica reflexie din aurul pe care îl ascundeti în voi. Procedând astfel, comoara ascunsa va da în sfârsit roade.” “Nu va ascundeti niciodata darurile înnascute, calitatile si înzestrarile specifice în ascunzisul pivnitei propriei fiinte. Procedati totdeauna asa cum face un negustor bun, expuneti-le cât mai bine la vedere în vitrina.” “Puneti-va în valoare cu mult tact, aratati-va dar comportati-va în mod firesc chiar si atunci când dati dovada de spontaneitate.” – ELMER WHEELER
- Cum sa reusim cât mai bine în viata ? “Optimismul, buna dispozitie debordanta, bucuria de a trai trebuie sa constituie, starea noastra permanenta. Procend astfel vom fi mereu în contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar în epoca în care traim, sa atragem în noi însine, cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului si curajului pentru a deveni chiar si pentru ceilalti focare exemplare.” – Dr. VICTOR PAUCHET

Mâinile – Comunicarea prin gesturi si atitudini

Raluca Bucsa — Fri, 20 Apr 2012 13:37:18 +0000

In poziţie stând sau şezând
Dacă este adevărat că gesturile şi mimica actorilor şi ale oamenilor de televiziune trebuie studiate şi planificate în cele mai mici detalii, lucrurile stau altfel în cazul muritorilor de rând. Gesturile prea studiate îţi vor crea imaginea unei persoane false şi afectate, cu o personalitate artificială. Niciodată, cu excepţia cazurilor în care o faci cu un scop precis, nu trebuie să-ţi înfrânezi spontaneitatea. Lasă teatrul în seama actorilor. Mâinile tale, la fel ca restul corpului, trebuie să se anime în funcţie de discursul pe care îl ţii; ele trebuie să servească la a sublinia o expresie, o afirmaţie sau o negaţie, o recomandare, un îndemn etc. Mâinile trebuie utilizate pentru a sprijini, a susţine, a invita, a puncta un cuvânt sau o idee. Gesturile începute (ca şi frazele) trebuie duse până la capăt.
Fereşte-te de gesturile vag schiţate care ar risca să provoace un dezechilibru, atât interlocutorului tău, cât şi ţie. Mişcările mâinilor nu trebuie niciodată să formeze o gesticulaţie neântreruptă, căci în acest caz nu vor mai spune nimic. Pentru că mâna poate atinge, mângâia, masa; pentru că poate să ia şi să se lase luată, să dea şi să se dea; pentru că ea are acces la toate celelalte părţi ale corpului, micul lexic ce urmează îţi va oferi interpretarea principalelor sale gesturi.
Rezumat
Legendă:
~ : Neutru
+ : Pozitiv
- : Negativ
Mâinile de-a lungul corpului :
+ calm, stare de bine, absenţa încordării.
Mâinile în buzunare :
- rezervă, introversiune;
- aroganţă;
- ipocrizie, viclenie, minciună.
Ascunderea palmelor :
- ezitare, dubiu, disimulare.
Ascunderea mâinilor între picioare :
- timiditate, lipsă de încredere în sine.
Mâinile care încearcă să se ascundă (persoana nu mai ştie unde să şi le pună…) :
- nerăbdare, dorinţa de a pune capăt conversaţiei.
Mâinile crispate sau care se frământă :
- nervozitate, tensiune, stânjeneală sau inhibiţie ;
- gest defensiv, atunci când planează o ameninţare ;
- dorinţa de a-şi controla deplin mişcările mâinilor.
Gestul de a se juca cu degetele :
- nervozitate.
Gestul de a se juca cu lobii urechilor sau cu cravata :
- nervozitate atribuibilă unei atracţii fizice.
Gestul de a bate darabana cu degetele într-o masă :
- nerăbdare.
Punerea mîinilor pe masă, cu palmele lipite de tăblie :
+ energie, dinamism, încredere în sine;
~ familiaritate.
Frecarea mâinilor una de alta :
+ mulţumire.
Mâna întinsă, cu palma orientată în sus :
+ spontaneitate, simpatie, spirit deschis şi franc, spirit de decizie;
+ fidelitate, sinceritate, loialitate ;
+ bună-credinţă.
Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în sus :
+ pacifism, dorinţă de reconciliere, de apropiere ;
~ capitulare.
Mâna întinsă, cu palma orientată în jos :
- tentativă de dominare;
- dorinţă de a controla, de a supune
Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în jos :
- dorinţa de a reinstaura calmul
Mâna întinsă, cu palma orientată în jos şi arătătorul întins :
- agresivitate, intenţii răuvoitoare, violenţă, intimidare.
Mâna (mâinile) cu palma (palmele) îndreptate spre exterior (sau spre celălalt) :
- dezangajare, recul, respingere;
~ gest de autoprotecţie.
Mâna (mâinile) cu palma (palmele) îndreptate spre interior (spre sine) :
+ dorinţă de a convinge, de a face să i se împărtăşească dorinţele, ideile.
Mâinile întinse, cu palmele faţă în faţă :
+ dorinţa de a emoţiona, de a convinge atingând fibra afectivă a interlocutorului.
Mâna întinsă moale sau timid, cu palma orientată în jos :
- lipsă de sinceritate şi de hotărâre ;
- lipsă de atracţie faţă de această întîlnire.
Mâna deschisă (cu palma orientată în sus şi degetele uşor depărtate) care „mătură” oamenii :
+ dorinţa de a implica toţi interlocutorii în conversaţie.
Mâna închisă, strânsă pumn :
+ convingere, determinare, certitudine;
- agresivitate;
- stres.
Mâna închisă, fără să fie strânsă pumn, direcţionată dinspre pieptul vorbitorului spre pieptul celui care ascultă :
+ dorinţa de a convinge, de a captiva;
+ determinare în discurs.
Pumnul în dreptul feţei :
- agresivitate latentă;
- negativism, închidere, furie.
Mâna deschisă în dreptul fetei :
- teamă, angoasă, nervozitate, încordare.
Faţa sprijinită în mâinile deschise :
+ stare de bine, destindere, relaxare, repaus .
Mâinile cu degetele încrucişate strâns :
- închidere, recul, retragere.
Mâinile cu degetele încrucişate sau doar împreunate, ca pentru rugăciune :
- gest de protecţie.
Mâinile împreunate pe piept :
- ezitare.
Mâinile cu degetele formând un triunghi cu vârful în sus :
+ încredere în sine, mare stimă de sine;
- vanitate, aroganţă.
Mâna deschisă, prezentată pe lat:
- agresivitate, tentativă de intimidare, ameninţare;
- furie, dorinţa de a pune capăt unei situaţii dezagreabile sau deranjante.
Mâinile la cap. Sprijinirea capului în mâini :
- plictiseală, apatie.
Capul sprijinit într-un pumn :
- reflecţii intense şi problematice.
Capul înclinat, susţinut de o mână :
- lehamite, oboseală.
Capul între pumnii strânşi :
- întoarcere totală spre sine.
Scărpinarea capului :
- nervozitate.
Trecerea mâinii peste ceafă sau prin vîrful capului :
- dorinţa de a fugi;
- incapacitatea dea lua o decizie sau de a găsi o soluţie.
Gestul de a se juca cu o şuviţă de păr :
+ dorinţa de a seduce ;
- îndoială, ezitări, tergiversări ;
- plictiseală, dezgust.
Trecerea constantă a mâinii prin păr :
+ atracţie fizică, dorinţă sexuală, senzualitate.
Mâinile la frunte
Mâna pe frunte :
+ concentrare, reculegere, reflecţie.
Unul sau două degete pe frunte :
+ concentrare, reculegere,reflecţie, dar în măsură mai mică decât mai sus.
Fruntea sprijinită de palmă :
+ căutarea unei soluţii.
Mâinile la tâmple
Masarea tâmplelor :
~ retragere, introversiune.

Milton Cameron

Braţele ne tradează emoţiile

Raluca Bucsa — Thu, 19 Apr 2012 11:18:06 +0000

Gesturile oratorului sînt metafore. – Paul Valery
Autonome – în general, braţele fără contact între ele (care nu sânt încrucişate, mâinile nu sânt împreunate etc.) reflectă o persoană senină şi care se simte în largul său.
Deschise – Braţele larg deschise, întinse spre cineva, sânt simbolul prieteniei, al dragostei, al plăcerii de a-l vedea pe celălalt. Ele evocă disponibilitatea.
Incrucişate – Există numeroase moduri de încrucişare a braţelor. Le putem încrucişa ţinân-du-le în faţă sau la spate, ni le putem pune unul peste altul pe o masă, să le încrucişăm pe sau sub piept, punându-ne mâinile pe braţe sau sub axile, sau împreunându-ne mâinile, sau doar cu o mână pusă pe braţul opus, ca să numim doar câteva modalităţi. Toate aceste posturi au în comun scopul lor de a proteja individul. Braţele încrucişate reprezintă un sistem de apărare atunci când avem impresia că în aer pluteşte un pericol oarecare. Ameninţarea astfel resimţită incită fiinţa umană la a se baricada. Este vorba aici, desigur, de o postură de protecţie esenţialmente psihologică. Persoana astfel baricadată se simte mai puţin vulnerabilă. Braţele încrucişate au întotdeauna o conotaţie negativă. Ele indică invariabil şi sistematic faptul că persoana respectivă este în defensivă, că se simte ameninţată, stresată sau angoasată de ceva.
Atunci când interlocutorul tău îşi ţine braţele încrucişate cu degetele mari vizibile, ridicate în dreptul axilelor, înseamnă că are o mare încredere în sine şi că se simte confortabil în compania ta, în ciuda faptului că simte nevoia, într-un fel, de a se proteja (braţele încrucişate).
Pe ceafă – Braţele încrucişate la nivelul cefei compun de obicei o postură în care fac pereche cu un bazin dezlipit de tăblia scaunului şi cu picioarele întinse. Este postura oamenilor încrezători, în largul lor, uneori însă şi un pic aroganţi.
Atunci când vor să spună „nu”!
Atunci când, în cursul unei conversaţii şi după o propunere din parteata, interlocutorul tău îşi încrucişează braţele, aşteaptă-te la un refuz.
Autoconsolarea
O persoană care, aflată în poziţie şezând, îşi înlănţuie cu braţele picioarele îndoite (adesea punându-şi capul pegenunchi) caută alinare.
Rezumat
Legendă:
~ : Neutru
+: Pozitiv
- : Negativ
Braţele autonome :
+ seninătate, stare de confort.
Braţele deschise:
+ disponibilitate.
Braţele încrucişate :
- închidere, retragere, atitudine defensivă;
- stres, tensiune, teamă, angoasă, disconfort;
- refuz.
Braţele în jurul genunchilor :
~ căutarea alinării, a consolării

Milton Cameron

Trunchiul ( Bazinul ) – Comunicarea prin gesturi si atitudini II

Raluca Bucsa — Wed, 18 Apr 2012 13:26:34 +0000

Sediul organelor genitale, bazinul se referă şi la şezut (la fese) şi la şolduri.
In poziţia şezând
Bazinul aplatizat se referă la acea postură cel puţin nonşalantă a persoanei care este aproape culcată pe scaun, cu capul sprijinit confortabil pe spătar, cu picioarele întinse, uneori chiar până la a-ţi invada zona intimă.
Individul care îşi permite să adopte o asemenea postură în prezenţa ta, cu excepţia cazului în care se numără printre apropiaţii tăi, demonstrează lipsă de respect faţă de tine. Postura sa te avertizează că ai în faţă o fiinţă ce practică o remarcabilă detaşare. Nu aştepta de la această persoană, atunci cînd stă aşa tolănită, o implicare prea mare. Este o postură de repaus, chiar de lene.
Bazinul pe tăblia scaunului
Poziţia şezând, cu bazinul bine sprijinit pe tăblia scaunului, demonstrează o respectare scrupuloasă a regulilor politeţei şi a convenienţelor. Cu cât bazinul interlocutorului tău este mai lipit de tăblia scaunului pe care stă, cu atât mai mari sânt rezerva şi formalismul său. Dacă urmăreşti să-l atragi de partea ta, să-şi schimbe părerea, să accepte o acţiune riscantă, atunci va trebui să-l faci mai întâi să se decontracteze puţin.
In poziţia stând
Şoldurile care se balansează
In general, dacă interlocutorul tău, stând în picioare, îşi balansează fără încetare bazinul de la dreapta la stânga sau înainte şi înapoi, înseamnă că abia aşteaptă să plece sau să te vadă plecând. Mişcările bazinului exprimă dorinţa sa de a pune distanţă între tine şi el. In prezenţa unei asemenea balansări, ar fi mai bine să nu insişti şi să pui capăt discuţiei.
Postura persoanei care îşi mută întreaga greutate pe un singur şold poate, ocazional, să exprime acelaşi lucru, deşi în acest caz este vorba deseori despre o postură destinată odihnirii corpului.
In planul seducţiei, unduirea şoldurilor este o mişcare destinată să atragă privirea celuilalt asupra propriului bazin şi, în consecinţă, asupra sexului şi a feselor. Conştient sau nu, este un gest de provocare sexuală; un gest menit să agaseze sau să excite. Mâinile pe şolduri, la bărbat ca şi la femeie, reprezintă în egală măsură o postură provocatoare, menită să seducă ori să excite.
Rezumat
Legendă :
~ : Neutru
+ : Pozitiv
- : Negativ
Bustul aplecat în faţă
+ interes, curiozitate;
+ dorinţă sexuală, tentativă de seducţie;
- agresivitate, respingere;
~ intenţia de a pleca.
Bustul retras spre înapoi
- dezangajare, neimplicare, recul, retragere.
Bustul încovoiat
- plictiseală, oboseală, decepţie, descurajare.
Bustul şi umerii drepţi
+ mîndrie, satisfacţie, siguranţă, stimă de sine, afir-mare de sine;
+ sentiment de intrepiditate;
- agresivitate;
~ pregătire de atac, determinare, voinţă de a învinge, sfidare.
Ridicare din umeri rapidă :
- iritare, agasare.
Ridicare lentă din umeri :
- indiferenţă, detaşare, descurajare ;
~ ignoranţă.
Bazinul aplatizat :
- neimplicare, dezinteres, familiaritate, lipsă de jenă
Bazinul pe tăblia scaunului :
- formalism, rigiditate;
~ respectarea convenienţelor.
Balansarea şoldurilor :
- nerăbdare, dorinţa de a pleca, plictiseală.
Unduirea şoldurilor :
~ provocare sexuală.

Trunchiul ( Bustul,torsul şi umerii ) – Comunicarea prin gesturi si atitudini

Raluca Bucsa — Wed, 18 Apr 2012 11:43:52 +0000

La femeie, bustul este expresia propriei feminităţi, în timp ce la bărbat, unde vom vorbi mai mult despre tors, el este o evocare a virilităţii sale. Sediu al emoţiilor, bustul îşi are propriile mişcări, iar dintre acestea, înclinările sale sânt cele purtătoare de mesaje.
Bustul aplecat în faţă
Atunci când bustul interlocutorului tău se apleacă în faţă, în timp ce conversaţi, există şanse mari să fie vorba despre o manieră de a se angaja mai puternic în dialog, de a se implica mai mult. Este postura celui care, adesea în mod inconştient, vrea să-şi apropie o parte a corpului de al tău, ca pentru a auzi şi a înţelege mai bine ceea ce îi spui. Pe de altă parte, un bust aplecat înainte poate exprima şi o tendinţă combativă, un puseu de agresivitate. Va trebui să fii în măsură să percepi cu uşurinţă această stare negativă, observând privirea şi buzele interlocutorului. Dacă prima este dură, iar cele din urmă strânse, grăbeşte-te să dezamorsezi această situaţie tensionată. în plus, poziţia bustului aplecat în faţă poate semnifica faptul că interlocutorul tău este pe punctul de a pleca. Dacă îţi semnalează intenţia de a te părăsi ÎNAINTE de a se ridica, înseamnă că discuţia voastră l-a satisfăcut, că e mulţumit de tine şi de el. Dimpotrivă, dacă adoptă această postură, cu bustul aplecat în faţă şi mâinile pe genunchi, fără nici un preaviz, în mijlocul unei conversaţii, înseamnă că vrea să plece acum.
Intr-un astfel de caz, ai de ales: ori schimbi subiectul, dacă crezi că acesta este cauza dorinţei sale de a dispărea cât mai iute, ori te ridici tu însuţi pentru a-i indica astfel că întrevederea s-a încheiat. Această din urmă atitudine este în general aceea a persoanelor care vor să păstreze în permanenţă controlul şi care preferă să-şi trunchieze discursul decât să suporte afrontul de a-l lăsa trunchiat de altcineva.
In planul seducţiei, dacă te afli în plină operaţiune de fermecare a partenerului de discuţie, iar acesta îşi apleacă pieptul spre tine, vei fi îndreptăţit să crezi într-o tentativă de apropiere, chiar într-un fel de ofrandă de sine. De altfel, îţi poţi confirma această ipoteză observându-i dilatarea pupilelor şi ritmul respiraţiei.
Bustul retras spre înapoi
Dacă interlocutorul tău îşi trage bustul spre înapoi, într-o poziţie de repliere, înseamnă că se disociază de ceea ce se spune. Este un gest de neimplicare prin excelenţă. Prin acest gest de recul, cel din faţa ta se îndepărtează fizic de tine, măreşte distanţa care vă separă pentru a-şi exprima dezinteresul sau dezangajarea.
Bustul încovoiat, umerii căzuţi
Oboseala şi decepţia sânt cele care provoacă această „tasare”, în timp ce sentimentul de înfrângere este perceptibil în postura capului aplecat.
Bustul şi umerii drepţi
Dacă, în imaginea precedentă, din aplecarea umerilor şi curbura bustului se puteau citi dezamăgirea şi oboseala, din cea de aici se va citi exact opusul. Când un individ încearcă un sentiment de mândrie sau de satisfacţie, când este mulţumit de sine, când doreşte să-şi scoată silenţios în evidenţă demnitatea sau când are un sentiment de intrepiditate în faţa unei persoane ori a unui eveniment, îşi va bomba torsul şi-şi va îndrepta umerii. Este, într-un fel, postura cuceririi, ba chiar a victoriei.
Totuşi, poate fi vorba şi despre o postură adoptată dintr-un elan de a se proteja de un atac sau de o insultă. Omul, de la cel mai mic la cel mai mare, de la cel mai slab la cel mai puternic, femeie sau bărbat, aflat pe punctul de a combate (fizic sau psihologic), îşi va bomba astfel torsul. Atunci când situaţia de înfruntat este de tip fizic, iar individul stă în picioare, în afara faptului că bustul şi umerii i se îndreaptă, mâinilei se postează instinctiv pe şolduri, într-o postură de atac. Este o postură a determinării, a voinţei sau a agresivităţii. Este postura provocării aduse de o situaţie, o competiţie sau un obstacol.
Ridicările din umeri
Ridicatul din umeri poate avea diferite semnificaţii. Trebuie să se ţină seama de contextul în care este făcut acest gest, de viteza de execuţie şi de cuvintele sau mimica ce îl însoţesc.
O ridicare rapidă a umerilor exprimă în general iritarea. Persoana pe care ceva sau cineva o agasează va face acest gest ca pentru a se debarasa de sursa agasării sau de intrus.
O ridicare lentă a umerilor poate avea numeroase semnificaţii. Este un gest ce poate exprima indiferenţa, ignoranţa, detaşarea şi, uneori, descurajarea.

Milton Cameron

Fata – Comunicarea prin gesturi si atitudini

Raluca Bucsa — Tue, 17 Apr 2012 13:47:21 +0000

Mimica feţei se referă la acele modificări ale fizionomiei, acele expresii ale feţei care constituie adesea discursuri în sine. Mimica înlocuieşte uneori verbalul, alteori punctează discursul, întăresc o afirmaţie, subliniază o declaraţie. In general, oamenii care suscită o anume fascinaţie la semenii lor, acei despre care se spune că au carismă şi că sînt buni comunicatori, sînt oameni care stăpînesc perfect arta expresiei, atît la nivelul gestului, cît şi la cel al privirii şi al mimicii. Un subiect poate să fie oricît de interesant, chiar pasionant, dar dacă discuţi despre el cu o „faţă împietrită”, îşi va pierde inevitabil toată savoarea şi interesul.
Contrar, unele persoane exagerează, subliniindu-şi spusele cu atâtea contorsiuni faciale, încît devin curând imposibil de urmărit.
După ce am aruncat o privire rapidă spre faţa unei persoane putem spune că, la prima vedere, are o figură plăcută sau dezagreabilă, că are o mină bună, tristă sau indiferentă, că are un aer morocănos, fericit, furios ; că este simpatică sau antipatică. Desigur, toate acestea nu pot fi decît aparenţe şi, în nici un caz, nu trebuie să te mulţumeşti doar cu această primă aruncătură de ochi pentru a-ţi stabili concluziile. Acestea fiind spuse, să analizăm împreună diferitele elemente ale feţei care îţi pot furniza informaţii în legătură cu starea emoţională, dispoziţia şi starea de spirit a oamenilor pe care îi întâlneşti (lucru valabil însă şi pentru tine!). Căci, cu excepţia cazului în care exerciţi un autocontrol strict, nu-ţi vei putea împiedica emoţiile şi sentimentele să transpară pe chipul tău. Fruntea, sprâncenele, pleoapele, nările, obrajii, bărbia, maxilarele, gura şi buzele, rând pe rând sau simultan, se înalţă, se destind, se încruntă, se încreţesc sau se curbează, conjugîndu-şi muşchiul sau muşchii respectivi pentru a imprima, pe faţa ta, prin riduri, pliuri şi gropiţe, ceea ce inima şi sufletul tău resimt. Invăţând să citeşti pe feţele interlocutorilor tăi, vei şti dacă aceştia încearcă plăcere sau mânie, bucurie sau tristeţe; dacă sînt fericiţi, nervoşi, perplecşi, agresivi sau cine ştie mai cum, ceea ce îţi va permite, în orice situaţie, să-ţi adaptezi atitudinea faţă de ei.
Gura
După ochi, gura este cu siguranţă una dintre cele mai importante surse de informaţii pentru gestualist. Strâmbăturile ei, rictusurile, culoarea şi tonusul buzelor, dinţii şi limba sânt tot atâtea indicii pentru a descoperi ceea ce interlocutorul nu spune. Definim gura vizând buzele şi expresia lor. Gura nepermite, în special, să respirăm, să căscăm, să suflăm, să fluierăm, să mâncăm şi să bem, să muşcăm şi să zdrobim, să sărutăm, să vorbim, să cântăm, să ţipăm, să zâmbim şi să râdem. Gura se deschide sub efectul surprizei, buzele se întind sub acţiunea bucuriei, buza superioară se ridică în semn de dezgust, în timp ce buza inferioară atârnă atunci cînd sântem nemulţumiţi sau ne bosumflăm. Atunci când un individ îşi muşcă buzele, o poate face pentru a se împiedica să râdă, să plângă sau să vorbească, dar şi dacă este furios sau dacă reflectează intens. Furia se manifestă adesea prin strângerea buzelor, în timp ce tristeţea ni se dezvăluie prin buzele „căzute”. Dacă interlocutorul tău îşi strânge şi-şi ţuguiază buzele, vei şti că e ofuscat, iar dacă rămâne cu gura deschisă, înseamnă că i-ai trezit admiraţia sau i-ai provocat stupoare. Nu te încrede în persoanele care-ţi vorbesc în acea manieră afectată în care gura ia parcă forma unei inimioare, cheltuind tezaure de fasoane! Ele sânt în general prea puţin sincere, iar comportamentul lor este plin de artificialitate. Atunci cînd buzele sânt împinse înainte simultan, poate fi vorba de o invitaţie la sărut sau de o strâmbătură de refuz, de îndoială, de suspiciune. Dacă nu o cunoşti deja, vei învăţa foarte rapid să faci diferenţa. In general, o gură între deschisă exprimă o anume disponibilitate. Persoana din faţa ta este destinsă, gata să discute sau să se lase sărutată. Dimpotrivă, o gură ferm închisă evocă refuzul, obstinaţia, opoziţia, pe scurt, indisponibilitatea şi reprimarea dorinţelor. Fereşte-te de persoana care îşi umezeşte constant buzele, căci foarte frecvent acest gest trădează o atitudine disimulatoare : ori te minte categoric, ori, cel puţin, nu-ţi spune tot adevărul. Culoarea buzelor şi tonicitatea lor sânt şi ele revelatoare : buzele roz închis sau roşii dovedesc în general o stare de bine şi o senzualitate pronunţată, în timp ce buzele palide, aproape albe, adesea subţiate sânt semnul unei proaste stări de sănătate (fizică sau psihică) sau al frustrării. Dar să ne ocupăm întâi de zâmbet şi de râs, aceste funcţii ale gurii proprii omului şi care, alături de vorbire, îl diferenţiază de prietenele sale animale.
Zâmbetul
Dintre toate expresiile feţei, zâmbetul posedă, incontestabil, împreună cu privirea, cea mai mare putere. Cu un surâs putem să invităm, să iertăm, să arătăm că înţelegem, să dezamorsăm o situaţie încordată, să nemărturisim dorinţa sau greşelile, să solicităm o autorizare, să picurăm balsam pe inima interlocutorului, să stabilim o complicitate, să creăm mister, să seducem. Dar zâmbetul, sau ceea ce-i ţine locul, poate primi şi nuanţe negative. El este atunci înţepat, batjocoritor, ironic,incisiv. Poate fi şi fals angelic, precum zâmbetul persoanei ce tocmai s-a făcut vinovată de un act reprobabil, sau maliţios, ca al celui care se pregăteşte să comită un asemenea act. Şi apoi, mai poate fi superior, dezgustat, condescendent etc. Atunci cînd o persoană rumegă planuri de răzbunare sau de represalii împotriva cuiva sau când îşi aminteşte un lucru dezagreabil, se poate întâmpla ca, fără să-şi dea seama, un zâmbet urât, răutăcios să i se contureze pe buze. De obicei, e uşor de recunoscut şi, din acel moment, nu mai poartă numele de zâmbet, ci de rictus, adică un zâmbet strâmb exprimând sentimente negative. Pe scurt, zâmbetul poate fi direct şi sincer, dar şi furtiv şi perfid.
Râsul
Potrivit dicţionarelor, râsul este o manifestare a veseliei prin expresia feţei, prin mişcări caracteristice ale gurii şi ale muşchilor faciali, însoţite de expiraţii sacadate mai mult sau mai puţin zgomotoase.
Atenţie însă! Dacă râsul sincer se înrudeşte cu receptivitatea şi disponibilitatea, unele tipuri de râs sânt mai degrabă de rău augur.
Râsul forţat, cel pe care o persoană îl emite din vârful buzelor, indică un anumit disconfort la interlocutorul tău, în timp ce rânjetul denotă o intenţie depreciativă.
Respiraţia
Bineânţeles, pentru a ajunge să simţi respiraţia unui interlocutor, trebuie să stai aproape de el. O respiraţie sacadată, neregulată indică în general teamă, angoasă, stres sau, cel puţin, nervozitate pronunţată.
Dar, atenţie, ea poate avea la origine şi o puternică dorinţă sexuală. Intr-o conversaţie directă şi sinceră, respiraţia locutorilor este calmă şi silenţioasă. In general, emiţătorul unui mesaj expiră înainte de a vorbi sau de a răspunde. Dacă pare să-şi ţină respiraţia şi nu expiră decît după ce a vorbit, pune-ţi nişte întrebări în legătură cu sinceritatea spuselor sale. Persoana care minte sau care ascunde cu bună ştiinţă o parte a adevărului expiră mai degrabă la sfîrşitul alocuţiunii sale decît înainte. Dubiul, incertitudinea şi lipsa de convingere faţă de sine şi de propriile afirmaţii antrenează acelaşi fenomen, chiar dacă persoana este, în acel moment, de bună credinţă.
O persoană care îşi reţine respiraţia este una care se reţine de la a spune ceva sau care stă în expectativă, aşteptînd o reacţie din partea ta.
In planul seducţiei, buzele umede şi strălucitoare sînt o invitaţie la sărut. în plus, mesajul persoanei care îşi linge lent buzele e clar. El poartă amprenta unui erotism rareori confundat cu orice altceva! Un surîs uşor ironic, cu gura între deschisă, însoţit de o privire galeşă este o invitaţie fără echivoc.
Rezumat
Legendă :
~ : Neutru
+ : Pozitiv
- : Negativ
Gura întredeschisă :
+ receptivitate, deschidere, senzualitate, plăcere.
Gura deschisă :
+ admiraţie, extaz;
~ surpriză, stupoare.
Gura închisă :
- refuz, închidere, non-disponibilitate, opoziţie, reprimarea dorinţelor.
Gura curbată, cu buza superioară ridicată :
- dezgust.
Gura strînsă, cu buzele ţuguiate :
- indispoziţie imputabilă unor fapte sau vorbe neplăcute.
Buza inferioară împinsă înainte :
- îmbufnare;
~ dubiu, perplexitate.
Buzele strânse :
- furie.
Buzele subţiate :
- frustrare, nemulţumire.
Buzele căzute :
- tristeţe, pesimism.
Buzele împinse înainte simultan :
+ invitaţie la sărut;
- refuz, neîncredere, scepticism.
Gestul de a-şi muşca buzele :
- furie;
~ împiedicarea râsului, a plânsului, a vorbirii;
~ reflecţie, concentrare.
Gestul de a-şi linge buzele :
+ senzualitate, dorinţa de a seduce.
Zâmbetul franc :
+ entuziasm, plăcere, interes, prietenie, deschidere, receptivitate, simpatie, complicitate.
Zâmbetul forţat, crispat :
- ridiculizare, ironie, aroganţă;
~ jenă, timiditate.
Zâmbetul strâmb (rictus):
- sentimente negative.
Râsul franc:
+ receptivitate, disponibilitate, complicitate;
- râs forţat : disconfort;
- rânjet: intenţii depreciative.
Respiraţia sacadată :
+ dorinţă sexuală;
- teamă, angoasă, stres, nervozitate.
Apnee (suspendarea mai mult sau mai puţin prelungită a respiraţiei) :
- reprimare;
~ expectativă, speranţă.

Milton Cameron

Privirea – Comunicarea prin gesturi si atitudini II

Raluca Bucsa — Tue, 17 Apr 2012 12:14:57 +0000

Dintre toate componentele corpului omenesc, ochii (şi, odată cu ei, privirea) sînt fără nici un dubiu cei mai buni revelatori ai emoţiilor.
Tipuri de priviri
Privirea somnolentă
Privirea somnolentă, fixă, cu ochii deschişi şi pleoapele imobile, îndreptată spre tine sau în altă parte, se poate traduce în mai multe moduri:
- lehamite sau oboseală: propune-i interlocutorului tău, care are fără îndoială nevoie de somn, să reluaţi altădată conversaţia;
- plictiseală: admite evidenţa, eşti pe cale să-ţi adormi interlocutorul; schimbă subiectul şi încetează să acaparezi dreptul la cuvînt;
- deprimare: fii empatic! Invită-ţi interlocutorul să vorbească despre ceea ce nu merge. Iţi va fi recunoscător ;
- apel la memorie : dă-i timp interlocutorului să găsească informaţia pe care încearcă să şi-o amintească;
- animozitate : poate fi vorba de o antipatie instinctivă a cuiva faţă de tine (ei, da, se întîmplă!); refuzînd să te privească, această persoană neagă prezenţa şi chiar existenţa ta. Dar poate fi vorba şi de resentiment pentru ceva de care te-ai făcut vinovat faţă de acea persoană. Atitudinea privirii fixe exprimă atunci închiderea şi dovedeşte atît o furie rece şi interioară, cît şi o amărăciune reprimată. Dacă îţi este imposibil să-l faci să spună ce anume nu e în regulă, abţine-te să insişti, măcar pentru moment. Lasă-i timp să revină la sentimente mai bune.
Privirea fixă
Privirea fixă, dură, aceea care se sudează parcă de a ta şio susţine, privirea care te străpunge, aceasta exprimăagresivitatea, ostilitatea şi chiar ura implacabilă pe careinterlocutorul o simte pentru tine. Un sfat: pentru moment,păstrează-ţi calmul; rămîi cît mai blînd şi mai destins cuputinţă. Dacă îţi este imposibil să pleci, nu cădea încapcana ce ţi se întinde, nu te lăsa provocat, nu răspundeprintr-o privire agresivă la rîndul tău. Acest tip de privirestă la originea multor bătăi prin baruri şi pe străzi şi amultor conflicte/drame conjugale şi familiale.
Pe de altă parte, privirea fixă poate fi şi a celui careminte şi care încearcă, în acest fel, să te facă să-i înghiţiminciuna cu aerul că spune: „Vezi bine că spun adevărul… te privesc drept în ochi”.
Atenţie, a nu se confunda privirea fixă cu privirea somnolentă. Aceasta din urmă poate să fie fixată asupra ta, fără însă să te vadă. Este vorba atunci
despre o evadare, pasageră de cele mai multe ori.
Privirea mobilă
Privirea mobilă, instabilă, cea care hoinăreşte la dreapta şi la stînga, care se opreşte ici şi colo, revine la tine, pleacă iar, greu de interceptat, denotă, desigur, o mare energie şi o la fel de mare curiozitate, dar dovedeşte pe de altă parte trăsături de caracter şi sentimente care pentru tine, ca interlocutor, nu sînt foarte îmbietoare. Acest tip de privire aparţine individului inconstant, instabil pentru care există mereu ceva mai interesant de văzut sau de auzit în altă parte. Ea te face să simţi că, într-un fel, conversaţia cu tine îl plictiseşte sau îl lasă rece. în plus, privirea mobilă este deseori observată la oamenii care doresc să pună o distanţă între ei şi interlocutorul sau interlocutorii lor.
Privirea înălţată
Privirea îndreptată în sus exprimă o nevoie de evadare. Este privirea visătorului, a utopistului, a celui care şi-a făcut din propria imaginaţie partenera de moment. Dacă persoana căreia i te adresezi te ascultă îndreptîndu-şi privirea în sus, întreab-o dacă o interesează ceea ce-i spui.
Privirea coborîtă
Privirea coborîtă (nu neapărat însoţită de aplecarea capului) este un semn de tensiune. Persoana care îşi pleacă astfel ochii este poate stînjenită, crispată sau ruşinată. Cert este că se află într-o stare de încordare. Pe de altă parte, privirea coborîtă poate fi şi o tentativă de a masca adevărul. Ea poate fi asociată atunci cu perfidia, disimularea sau minciuna.
Privirea evazivă
Privirea evazivă este adesea cea a unei persoane care are ceva de ascuns şi care „fuge” de privirea celuilalt; poate fi şi privirea cuiva care minte. Atenţie, totuşi! Unele persoane au mari dificultăţi în a-şi privi interlocutorul în ochi. Privirile pe care ţi le adresează sînt întotdeauna scurte, uneori cu coada ochiului sau pe sub sprîncene. Nu trebuie să te gîndeşti imediat că un om cu privire evazivă este ascuns, mincinos sau ipocrit, nici măcar că te evaluează ori te judecă. El poate pur şi simplu să sufere de o mare timiditate. Acordă-i o şansă! Priveşte-l mai puţin intens atunci cînd vorbeşte, pentru a-l îmblînzi şi a-i da încredere. Oferă-i cu amabilitate cuvîntul şi ascultă-l. Il vei vedea destinzîndu-se puţin cîte puţin. Poţi să fii persoana cea mai simpatică de pe pămînt, poţi fi animat de cele mai bune intenţii posibile, dar dacă, în prezenţa unei persoane timide, comportamentul tău ocular nu se adaptează la pudoarea şi la jena sa, nu vei suscita nici o reacţie pozitivă.
Privirea cu coada ochiului
Semnificaţia privirii cu coada ochiului depinde de poziţia sprîncenelor şi de mişcările gurii. Atunci cînd o persoană îţi adresează acest tip de privire, iar aceasta este însoţită de o ridicare a sprîncenelor şi de un surîs, înseamnă fie că acea persoană încearcă să te seducă, fie că i-ai trezit curiozitatea, fie că o amuzi prin spusele sau mimica ta sau că încearcă pentru tine o mare bună voinţă. In oricare dintre cazuri, este vorba despre o privire pozitivă. Dacă însă deasupra acestei priviri, sprîncenele coboară sau se încruntă, dacă gura se subţiază într-un rictus rău, cu colţurile coborîte, ai grijă! Această privire încărcată de animozitate nu spune nimic bun: este o privire răuvoitoare şi agresivă.
Semnul cu ochiul
Clipitul din ochi, această mişcare rapidă a pleoapei, este întotdeauna un gest menit să atragă atenţia. El este, din partea celui care îl face, o invitaţie la conivenţă, la complicitate. Atunci cînd între interlocutori nu s-a schimbat nici un cuvînt, semnul cu ochiul este o mărturie a bunelor sentimente, a simpatiei, a amiciţiei. Atunci cînd se grefează pe o frază, el îi modifică (uneori complet) conţinutul. Acest semn făcut cu ochiul constituie o discordanţă voluntară. Atenţie însă! Repet: este capital, atunci cînd vrei să-ţi modifici semnificaţia cuvintelor printr-un semn făcut cu ochiul, să te asiguri că acesta va fi recepţionat de persoana căreia îi este adresat.
Ochii închişi sau mijiţi
N-ar trebui în nici un caz să credem că, dacă are ochii închişi sau mijiţi, o persoană doarme sau e pe punctul de a adormi. Aceasta poate închide complet sau pe jumătate ochii ca să se concentreze mai bine, pentru că îţi acordă o atenţie susţinută sau, pur şi simplu, pentru a oferi propriului organism cîteva momente de repaus. Totuşi, nu trebuie exclusă total ideea că, de fapt, discursul tău îl plictiseşte pe interlocutor. Dacă aşa stau lucrurile şi dacă vrei să-i recîştigi atenţia, schimbă subiectul!
Pe de altă parte, ochii închişi sau mijiţi exprimă, în anumite circumstanţe, dorinţa de a se îndepărta.
Dacă simţi la interlocutorul tău această dorinţă, nu încerca să-l reţii. Lasă-l să plece şi poate vei face o nouă încercare în alt moment. Atunci cînd este dezinteresat de ceea ce-i spui pînă într-atît încît închide ochii, ar fi mai bine să aduci vorba… altă dată. Bineînţeles, închiderea ochilor poate fi cauzată şi de o oboseală accentuată, dar atunci gestul este involuntar şi, în general, autorul său îşi cere scuze interlocutorului pentru aceasta.
Lentilele fumurii
Purtarea unor astfel de ochelari constituie o armă cu două tăişuri. Dacă, pe de o parte, îţi permite să-ţi camuflezi mai bine jocul (amoros, în afaceri sau de cărţi) ori sentimentele (dragoste, ură, dorinţă), pe de altă parte, riscă să inspire o neîncredere instinctivă interlocutorului sau interlocutorilor tăi. Ochelarii fumurii măresc, într-adevăr, considerabil aspectul sobru şi distant al indivizilor, deoarece persoana care poartă astfel de lentile se disociază, într-o anumită măsură, de conversaţia la care totuşi participă. Dacă ascunderea expresiei ochilor se poate transforma într-un avantaj, în general ea nu inspiră decît suspiciune şi neîncredere.
Rezumat
Legendă:
~ : Neutru
+ : Pozitiv
- : Negativ
+ Pupile dilatate : plăcere, euforie, atracţie fizică, dorinţă.
- Pupile contractate: neplăcere, nemulţumire, contrarietate, mînie.
Privirea somnolentă, atonă (fixă, ochii deschişi, pleoapele imobile) :
~ oboseală;
~ apel la memorie ;
- plictiseală, deprimare, animozitate, resentiment.
Privirea fixă :
- minciună.
Privirea fixă, dură :
- agresivitate, ostilitate;
- tentativă de ingerinţă.
Privirea mobilă :
+ energie, curiozitate;
- inconstanţă;
- plictiseală, indiferenţă;
~ dorinţa de a se distanţa.
Privirea înălţată :
~ evadare ; imaginaţie ; lipsă de interes.
Privirea coborîtă :
- încordare, stînjeneală;
- perfidie, disimulare.
Privirea evazivă :
- ipocrizie, minciună;
- sentiment de culpabilitate ;
~ timiditate, pudoare.
Privirea cu coada ochiului :
+ tentativă de seducţie, curiozitate, interes, amuzament, bunăvoinţă;
- animozitate, rea-voinţă; agresivitate.
Privirea piezişă :
- îndoială, insatisfacţie.
Semn cu ochiul :
+ conivenţă, complicitate;
+ simpatie, amiciţie.
Ochii închişi (sau mijiţi) :
~ concentrare, reflecţie, atenţie susţinută;
~ pauză, repaus fiziologic ;
- plictiseală, dezinteres;
- neimplicare, dorinţa de a se distanţa;
- dorinţa de a-şi ascunde sentimentele, emoţiile,gîndurile;
~ oboseală accentuată.
Aminteşte-ţi că o persoană sinceră, deschisă, sigură pe ea îl priveşte întotdeauna pe celălalt cu seninătate şi în mod constant.

Milton Cameron

Privirea – Comunicarea prin gesturi si atitudini

Raluca Bucsa — Tue, 17 Apr 2012 11:00:30 +0000

Ochii schimbă priviri şi fiinţele există. – Proverb chinez
Dintre toate componentele corpului omenesc, ochii (şi, odată cu ei, privirea) sînt fără nici un dubiu cei mai buni revelatori ai emoţiilor. Pare că totul poate fi spus cu aceşti doi globi oculari protejaţi de pleoape tivite de gene şi surmontaţi de fire de păr numite sprîncene. Aceasta, pentru că ochiul nu e un organ obişnuit. El reprezintă contactul cel mai direct cu viaţa, cu natura şi cu toate celelalte, cu tot ceea ce este vizibil. Datorită privirii, ştim că lucrurile şi oamenii există, iar privirea pe care şi-o îndreaptă ceilalţi asupra noastră ne confirmă că existăm noi înşine. Se pot atribui privirii tot atîtea calificative cîte emoţii calificabile există: privire blîndă, tandră, iubitoare, languroasă sau dură, implacabilă, duşmănoasă; privire temătoare, neliniştită, nervoasă, fugară; privire acuzatoare, ameninţătoare, terifiantă; privire scînteietoare, luminoasă, pătimaşă; privire goală, inexpresivă, ternă; privire pătrunzătoare, scrutătoare, fulgerătoare, furioasă; privire pierită, stinsă… şi aş putea continua aşa pagini după pagini. Pentru a ajunge un bun „gestualist”, trebuie să fii capabil să descifrezi dintr-o ochire ceea ce se ascunde în spatele privirii interlocutorului tău. Invidie, mînie,dorinţă? Privirea îi este directă, deschisă sau, dimpotrivă, alunecoasă şi piezişă? Ţi se uită drept în ochi, sau o face cu coada ochiului ori pe sub sprîncene ? îţi face cu ochiul ? Privirea lui te sfredeleşte într-atît încît te face să te simţi stînjenit sau e simpatică? Privirea îţi „vorbeşte” pe larg despre gîndurile, emoţiile şi intenţiile, nu întotdeauna evidente, ale persoanei cu care conversezi. Bineînţeles, decodificarea unei priviri nu se poate face cu succes decît dacă există condiţii de observare propice. Aşa cum vom vedea un pic mai încolo, pupila ochiului -dilatare/retractare – are o importanţă capitală în această decodificare. Una dintre principalele condiţii de reuşită este, cu siguranţă, zona de schimb în care te afli. Astfel, cu cît vei fi mai îndepărtat de interlocutorul tău, cu atît mai puţin vei putea sesiza variaţiile din mişcarea pupilelor sale.
Un alt factor esenţial de reuşită este claritatea expunerii ; cel din faţa ta trebuie să stea în lumină. Degeaba ţi-ar sta chiar „sub ochi”, dacă e noapte, n-ai cum să „vezi” dacă spusele lui sînt sincere sau nu. Şi apoi, trebuie să reuşeşti să-i prinzi privirea. Dacă îţi vorbeşte uitîndu-se în altă parte, aplecîndu-şi capul, tuşind uşor, îţi va fi destul de greu să-i verifici dimensiunea pupilei şi nuanţele privirii.
Dilatarea pupilei
Pupila dilatată exprimă disponibilitatea emoţională şi afectivă a individului faţă de tot ce-l înconjoară. Plăcerea, dorinţa, excitaţia sexuală sau orice alte percepţii, viziuni ori reprezentări agreabile pot determina creşterea în dimensiune a pupilei pînă la de patru ori dimensiuneasa normală.
Pupilele se dilată atunci cînd vezi:
- un minunat apus de soare;
- un copil dormind;
- o persoană iubită;
- un bilet de loterie cîştigător ;
- o felie mare de prăjitură cu ciocolată (dacă îţi place, desigur!).
In general, priveşti o persoană în ochi atunci cînd:
- încerci un sentiment de simpatie, de prietenie, tandreţe sau iubire pentru ea;
- eşti convins de ceea ce spui;
- spui adevărul;
- vrei să vinzi un produs sau un serviciu ;
- vrei să convingi pe cineva să adere la cauza ta sau să subscrie la cererea ta;
- vrei să-ţi împărtăşeşti pasiunea pentru partenerul de viaţă, pentru copiii tăi, pentru munca sau hobby-ul tău.
Retractarea pupilei
Retractarea este o îngustare a pupilei. Ea se produce atunci cînd o persoană e furioasă sau cînd resimte emoţii negative. Pupilele se retractează la persoana dezinteresată, dezgustată, indiferentă sau arogantă. în anumite situaţii de agresivitate intensă, pupilele pot deveni minuscule cît un vîrf de ac. Se remarcă, de asemenea, o retractare a pupilei la oamenii care se fac vinovaţi de minciună sau înşelătorie.
In planul seducţiei, atunci cînd o persoană simte dorinţă pentru o altă persoană, această dorinţă se manifestă, printre altele, prin dilatarea pupilelor. Dorinţa emiţătorului este resimţită, atunci cînd privirile li se intersectează, de către receptor. Dacă acesta din urmă reacţionează pozitiv, pupilele sale se dilată, la rîndul lor.
Asistăm atunci la întîlnirea a două priviri. Este un fel de undă de şoc; nu un cutremur de pămînt, ci mai curînd un tremur al inimii şi al trupului. E şocul îndrăgostirii! Dacă, dimpotrivă, receptorul nu este sensibil la dorinţa emiţătorului, dacă privirea sa nu întîrzie deloc asupra acestuia (indiferenţă) sau dacă îi semnalează clar că nu e deloc interesat (dispreţ), va avea loc o retractare a pupilelor.

Milton Cameron

Capul – Comunicarea prin gesturi si atitudini II

Raluca Bucsa — Tue, 17 Apr 2012 09:26:45 +0000

Observarea înclinărilor capului (în faţă, în spate, spre stînga, spre dreapta) este esenţială în studierea limbajului corporal. Ai încercat vreodată să-ţi controlezi, în timpul unei conversaţii, înclinările capului ? să-l ţii perfect drept mai multe minute, conversînd în tot acest timp? Dacă ai făcut-o deja, atunci ţi-ai dat seama că înclinările capului sînt extrem de greu, dacă nu imposibil de controlat, bineînţeles, în afară de cazul în care ne propunem să păstrăm o rigiditate totală şi, odată cu ea, să pierdem firul discuţiei sau să renunţăm să mai participăm la ea.
Capul aplecat
Capul aplecat, cu o privire piezişă, cînd postura face ca bărbia să împungă pieptul, nu e de prea bun augur. In general, această poziţie indică faptul că interlocutorul tău este departe de a fi convins de ceea ce-i spui, că simţul său critic este în alertă, că îţi judecă performanţele sau discursul şi că, deocamdată, nu îi eşti tocmai în graţii. Dacă vrei să-l convingi, va trebui să-ţi reglezi mai bine tirul.
Capul înclinat
Spre dreapta
în general, capul înclinat spre dreapta traduce reflecţii de ordin logic, raţional şi lipsite de emoţii.
Exemplu
Capul meu se înclină spre dreapta atunci cînd încerc să rezolv o problemă de matematică, cînd caut o piesă de potrivit într-un puzzle sau cuvîntul nimerit pentru a-mi ilustra gîndul. Tot spre dreapta se va înclina şi atunci cînd îmi va fi suscitat interesul intelectual sau cînd curiozitatea îmi va fi aţîţată.
Spre stingă
în general, capul înclinat spre stînga indică reflecţii de ordin emoţional.
Exemple
Cerere, capul înclinat spre stînga:- Spune… vrei să-mi împrumuţi maşina ta în seara asta?
Rugăminte, capul înclinat spre stînga:- Te rog, vino să cinezi cu mine, mîine seară… Spune da, te implor…!
Afecţiune/dragoste, capul înclinat spre stînga: – Ştii cît de mult te iubesc… ?
Tandreţe, capul înclinat spre stînga:- întinde-te aici… am să-ţi fac un masaj bun.
Nevoie de consolare, de alinare, capul înclinat spre stînga: – Nimănui nu-i pasă de amărăciunea mea…
Căutare de sprijin, capul înclinat spre stînga: – Şefule… vreţi să puneţi un cuvînt bun pentru mine, vă rog ?
Aşadar, capul se va înclina spre stînga sau spre dreapta, în funcţie de ceea ce simte o persoană în momentul în care spune ceva sau după cum situaţia evocă o amintire sau o problemă. Observînd cu atenţie, vei şti că partenerul tău evocă o amintire de ordin emoţional pozitiv atunci cînd, pierdut în gînduri, îşi va înclina capul spre stînga. Fără îndoială că se vor manifesta şi alte indicii pe faţa lui, precum un surîs abia schiţat sau o privire încărcată de plăcere. O amintire de ordin emoţional negativ va conduce la înclinarea capului tot spre stînga, dar chipul va fi atunci mai zbuciumat. Pe de altă parte, vei şti că cel din faţa ta îşi aminteşte de o problemă oarecare sau caută o soluţie logică şi raţională la această problemă, atunci cînd capul său se va înclina spre dreapta. Fizionomia sa va fi atunci mai „serioasă”, sprîncenele vor fi cu siguranţă mai mult sau mai puţin încruntate, iar privirea îi va fi îngrijorată dacă nu găseşte nici o soluţie; dacă reuşeşte să rezolve dificultatea, privirea i se va lumina.
In planul seducţiei, capul înclinat reprezintă o postură incitantă, menită să-l provoace pe celălalt; ea se manifestă instinctiv atunci cînd o persoană încearcă să seducă, să captiveze o alta. Bărbatul care îşi înclină în acest fel capul încearcă, în mod inconştient, să trezească instinctul matern al femeii pe care vrea să o cucerească. In acelaşi fel şi tot în mod inconştient, femeia îşi înclină capul pentru a trezi în bărbat instinctele de cavaler protector.
Alte mişcări ale capului
Clătinări
în marea majoritate a culturilor, clătinarea capului de sus în jos înseamnă „da” ; este o acceptare, un con-simţămînt. Scuturarea capului de la dreapta la stînga înseamnă „nu” ; este un refuz sau o dezaprobare. Intr-o conversaţie, fii deci atent la clătinările din capale interlocutorului tău. Deseori, afirmaţii mincinoase sînt trădate de astfel de mişcări ale capului.
Exemplu
- Mii de mulţumiri pentru această seară minunată (clătinînd capul de la dreapta la stînga). M-am distrat foarte bine. Aici, mesajul verbal emis nu corespunde mesajului nonverbal, transmis prin clătinările negative ale capului. Se constată o discordanţă şi, aşa cum am arătat mai sus, atunci cînd există discordanţă între verbal şi nonverbal, trebuie să ne încredem în acesta din urmă.
Rezonanţa
Potrivit dicţionarelor, rezonanţa este efectul a ceea ce se repercutează în minte sau în suflet. Eşti în stare de rezonanţă atunci cînd, de exemplu, axa capului tău urmează axa capului interlocutorului tău în timp ce acesta îţi vorbeşte. Vei şti deci că interlocutorul te urmăreşte, te ascultă cu adevărat, dacă, în timpul unei conversaţii, capul său se înclină în aceeaşi direcţie cu al tău. La fel, în mod automat, axa capului tău o va urma pe a sa nu numai dacă eşti realmente atent la ceea ce-ţi spune, ci şi dacă te pui în locul lui, în pielea lui, dacă simţi ce simte el. Dacă asculţi doar la modul raţional sau, mai rău, dacă nu faci decît să-l „auzi” pe cel care ţi se confesează, există şanse mari să ţi se încline capul spre dreapta sau să rămînă rigid.
O strategie de ascultare activă, care să fie plină de compasiune şi empatie, constă în a-ţi controla axa capului astfel încît aceasta să se comporte mimetic cu cea a capului interlocutorului tău. Indiferent dacă acesta cunoaşte sau nu limbajul corpului, va fi sensibil la solidaritatea ta.
Rezumat
Legendă:
~ : Neutru
+: Pozitiv
- : Negativ
Capul drept, poziţie normală :
~ poziţie de ascultare; stabilirea unui contact; existenţa momentului prezent.
Capul sus, mai mult sau mai puţin înclinat spre spate :
+ încredere în sine. Bună părere despre propria persoană. Sentiment de superioritate;
+ punerea în evidenţă a feţei din dorinţa de a plăcea, de a seduce;
- pretenţie de superioritate ; dispreţ, agresivitate.
Capul uşor aplecat :
~ rezervă, pudoare, jenă.
Capul aplecat mai mult :
~ rezervă, pudoare, jenă mai accentuată decît în cazul precedent; introversiune.
Capul ţinut în jos, mult aplecat în faţă :
- resemnare, supunere, sentiment de inaptitudine, de incompetenţă, de neputinţă. Sentiment de eşec.
Capul aplecat/privirea piezişă :
- îndoială şi scepticism;- evaluarea celuilalt, judecare ;
- insatisfacţia subiectului faţă de ceea ce vede sau aude.
Capul înclinat spre dreapta :
- reflecţie ; raţionalitate şi logică;
+/- subiectul se află sub imperiul emoţiilor, pozitive sau negative;
+ dorinţa de a atrage atenţia, de a seduce.
Capul interlocutorului imitînd mişcările capului tău :
+ ascultare activă;
+ compasiune;
+ empatie.

Milton Cameron

Capul – Comunicarea prin gesturi si atitudini

Raluca Bucsa — Thu, 12 Apr 2012 12:56:28 +0000

In partea superioară a corpului uman, capul, sediu al creierului în special, sînt poziţionate şi principalele organe de simţ, astfel că nu s-ar putea studia ţinuta capului unei persoane fără a ţine cont de ochi, de privire,de freamătul nărilor, de mişcările gurii, de încruntarea sprîncenelor etc. Observarea înclinărilor capului (în faţă, în spate, spre stînga, spre dreapta) este însă esenţială în studierea limbajului corporal. Ai încercat vreodată să-ţi controlezi, în timpul unei conversaţii, înclinările capului ? să-l ţii perfect drept mai multe minute, conversînd în tot acest timp? Dacă ai făcut-o deja, atunci ţi-ai dat seama că înclinările capului sînt extrem de greu, dacă nu imposibil de controlat, bineînţeles, în afară de cazul în care ne propunem să păstrăm o rigiditate totală şi, odată cu ea, să pierdem firul discuţiei sau să renunţăm să mai participăm la ea.
Inclinările capului tău îţi urmează în mod sistematic cursul gîndurilor intime. Dealtfel, dacă eşti un observator atent, vei reuşi să detectezi rapid o bună parte din sentimentele şi emoţiile pe care le încearcă interlocutorul tău, doar prin analiza acestor înclinări ale capului. Ele constituie indicii importante asupra stării emoţionale a unei persoane în rapor cu tine sau cu discursul tău.
Capul ţinut drept, mai mult sau mai puţin înclinat spre spate, postură ce proiectează bărbia în faţă şi care este însoţită cel mai frecvent de închiderea mai mult sau mai puţin pronunţată a ochilor, denotă o persoană ce are (sau vrea să pară că ar avea) o mare încredere în sine. Este poziţia pe care o adoptă, conştient sau nu, cel sau cea care doreşte să-i semnaleze interlocutorului statutul său superior. Aşa se va poziţiona capul patronului care se adresează angajatului, capul părintelui care îi face educaţie puştiului, capul profesorului în faţa elevilor săi. Totuşi, această postură nu este rezervată strict celor ce sînt cu adevărat, din punct de vedere ierarhic vorbind, superiori altora.
Şi totuşi, capul sus, ridicat astfel ca expresie a unui sentiment de superioritate, nu este întotdeauna purtător de civilizaţie sau de respect. Dacă, adresîndu-se unui elev, profesorul adoptă această poziţie a capului, în timp ce ochii îi sînt blînzi, corpul destins, palmele desfăcute, elevul nu îi va resimţi atitudinea ca fiind strivitoare sau umilitoare. In schimb, dacă scopul profesorului este să-şi insulte elevul, să-i dovedească ignoranţa umilindu-l, poziţia capului va fi în esenţă aceeaşi, dar privirea, gura, mîinile, întregul corp se vor poziţiona diferit. Capul ridicat, înclinat spre spate îmbracă astfel un caracter de agresiune, devenind poziţia celui care vrea să demonstrezecă el este cel mai puternic, cel mai inteligent, cel mai competent etc.
In planul seducţiei,
Capul ţinut drept, uşor înclinat spre spate, reprezintă şi o poziţie adoptată de cel sau cea care doreşte să placă sau să seducă. Acest mod de a ţine capul dezvăluie trăsăturile feţei, făcînd mai nete diferitele nuanţe ale privirii, nărilor şi gurii.

Capul ţinut în jos, adică aplecat înainte şi nelăsînd să se vadă, privit din faţă, decît partea de sus a craniului, reprezintă o postură de renunţare sau de înfrîngere. Ea poate exprima emoţii diferite, dar toate aceste emoţii au în comun o conotaţie negativă.
Exemple
Supunere/servitute: – Cum ? spune un bărbat. Masa nu-i gata ? ! ? Soţia îşi pleacă capul.- îmi pare rău, răspunde ea. îţi pregătesc ceva repede.
Obedienţă :- Nu ieşi din casă pînă cînd nu-ţi faci curat în cameră, ordonă tatăl. – Bine, mă duc, răspunde copilul plecîndu-şi capul.
Sentiment de inaptitudine, de incompetenţă :- IAR ai uitat să telefonezi la Cutare ! – îmi cer scuze… nu mai uit, răspunde angajatul, cu capul plecat.
Sentiment de neputinţă: – Am auzit că puştii tăi consumă droguri, îţi spune un prieten.- Ce vrei să fac? zici tu plecînd capul. Nu-i pot totuşi urmări pas cu pas!
Eşec/resemnare: – îmi pare rău, doamnă, spune directorul de personal. Nu aţi trecut testul şi, ca urmare, nu vă putem păstra printre noi. Femeia îşi pleacă capul. – înţeleg, mormăie ea. Mulţumesc, oricum.

Milton Cameron

Tensiunea arteriala

Raluca Bucsa — Wed, 11 Apr 2012 11:14:34 +0000

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui vascular, in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii.
Tensiunea crescută
Beţi una sau două căni de ceai, rece, de coada şoricelului, cu înghiţituri mici. În plus, de trei ori pe zi, luaţi o linguriţă de drojdie de bere. Exerciţiile de respiraţie ajută.
Exerciţiu de respiraţie: Inspiraţi profund pe nas. Apoi, expiraţi pe gură scoţând sunetele: I E O U A Ş
Sau, expiraţi zumzăind pe nas cu sunetul M M M. Expiraţi circa 7 secunde şi inspiraţi cam tot 7 secunde. Întregul exerciţiu ar trebui să vă ia cam 10 minute. Faceţi-l de câteva ori pe zi. Toate sunetele au efectul lor în regiuni specifice ale corpului. Aceste exerciţii seamănă cu un „masaj pentru creier”. Plămânii sunt complet goliţi prin expiraţie. Astfel, oxigenul proaspăt poate pătrunde în toate zonele plămânilor. De asemenea, recomand usturoi şi vâsc alb.
Nu beţi cafea, alcool sau ceai de muşeţel. Nu mâncaţi carne de porc şi ţelină.
Tensiune scăzută
Mâncaţi salată de ţelină şi căpşuni. Puteţi bea cafea şi vin roşu. Recomand ceaiul de ceapă. Fierbeţi, 10-l5 minute, două cepe mici cu coajă şi 100 g zahăr într-un litru de apă. Beţi-l rece, cu înghiţituri mici. În plus, de trei ori pe zi, înainte de masă, luaţi 5 ml de extract de păducel (1.000 mg) şi 5 ml de extract de valeriană (capsule de 3.000 mg) după masa de prânz, în special dacă nu apar “jumătăţile de lună” albe la degetul mare de la mâna stângă. Exerciţiile de respiraţie ajută. Exerciţiu de respiraţie: Inspiraţi profund pe nas. Apoi expiraţi pe gură scoţând sunetele: I E O U A Ş
Sau, expiraţi zumzăind pe nas cu sunetul M M M. Expiraţi circa 7 secunde şi inspiraţi cam tot 7 secunde. Întregul exerciţiu ar trebui să vă ia cam 10 minute. Faceţi-l de câteva ori pe zi. Toate sunetele au efectul lor în regiuni specifice ale corpului. Aceste exerciţii seamănă cu un „masaj pentru creier”. Plămânii sunt complet goliţi prin expiraţie. Astfel, oxigenul proaspăt poate pătrunde în toate zonele plămânilor.
Cum să vă verificaţi tensiunea
Inima este un muşchi mare, care constă dintr-un muşchi principal şi patru mai mici. Dacă degetul mare de la mâna stângă are o semilună mică atunci muşchiul principal este slăbit. Luaţi 5 ml de extract de valeriană (1.000 mg) de două, trei ori pe zi, după ora 15, până seara. Dacă celelalte unghii de la mâna stângă nu au semilună, muşchii mai mici ai inimi sunt slăbiţi: luaţi 5 ml de extract de păducel (1.000 mg) de trei ori pe zi înainte de masă. Dacă nici o unghie nu are lunulă, luaţi extract de valeriană şi păducel (1.000 mg). În plus, beţi, cu înghiţituri mici, cam o jumătate de cană de suc de ţelină în timpul dimineţii.

Rudolf Breuss

Reînnoirea celulelor sanguine

Raluca Bucsa — Mon, 09 Apr 2012 13:45:23 +0000

Acest tratament nu trebuie făcut dacă aveţi tensiune mare. Puneţi 81 de pere coapte la înmuiat, în vin roşu uşor. Folosiţi vin suficient, pentru a acoperi toate perele.
Ţineţi-le într-un loc călduţ, de preferat în soare, 10 zile. Apoi, începeţi tratamentul.
Ziua I – mâncaţi o pară dimineaţa.
Ziua II – mâncaţi câte o pară dimineaţa şi la prânz.
Ziua III – mâncaţi câte o pară dimineaţa, la prânz şi seara.
Ziua IV – mâncaţi două pere dimineaţa şi câte o pară, la prânz şi seara.
Ziua V – mâncaţi câte două pere dimineaţa şi la prânz şi o pară seara.
Ziua VI – mâncaţi câte două pere dimineaţa, la prânz şi seara.
Ziua VII – mâncaţi trei pere dimineaţa şi câte două la prânz şi seara.
Ziua VIII – mâncaţi câte trei pere dimineaţa şi la prânz şi două seara.
Ziua IX – mâncaţi câte trei pere dimineaţa, la prânz şi seara.
Ziua X – mâncaţi câte trei pere dimineaţa şi la prânz şi două seara.
Ziua XI – mâncaţi trei pere dimineaţa şi câte două la prânz şi seara.
Ziua XII – mâncaţi câte două pere dimineaţa, la prânz şi seara.
Ziua XIII – mâncaţi câte două pere dimineaţa, la prânz şi una seara.
Ziua XIV – mâncaţi două pere dimineaţa, şi câte una la prânz şi seara.
Ziua XV – mâncaţi câte o pară dimineaţa, la prânzşi seara.
Ziua XVI – mâncaţi o pară dimineaţa şi una la prânz.
Ziua XVII – mâncaţi o pară dimineaţa.
Asiguraţi-vă că perele rămase sunt întotdeauna acoperite cu vin şi beţi doar atâta vin, încât perele să rămână acoperite. Nu beţi vin dimineaţa.

Cura lui Rudolf Breuss pentru Vindecarea Cancerului

Tratarea Anemiei

Raluca Bucsa — Mon, 09 Apr 2012 12:56:33 +0000

Beţi cam 3 căni de ceai cald, sau rece, de urzică, cu înghiţituri mici. Lăsaţi trei prize de urzică la infuzat, 10 minute, în apă (purificată sau filtrată) fiartă, fierbinte. Puteţi găti urzicile ca pe spanac. Urzica conţine mult mai mult fier decât spanacul. Dacă nu suferiţi de diabet, luaţi o linguriţă de miere dizolvată în lapte sau ceai, o dată pe zi. Puteţi bea şi 125 ml de suc de sfeclă pe zi. Cel mai bine ar fi să luaţi 250 ml din sucul meu combinat (300 g sfeclă, 100 g morcovi, 100 g ţelină, 70 g cartofi, 30 g ridiche alba). Beţi cât de mult doriţi, dar mereu înainte de masă şi cu lingura, nu cu înghiţituri mari. Exerciţiile de respiraţie ajută. Inspiraţi adânc pe nas. Apoi expiraţi pe gură, scoţând sunetele: I E O U A Ş
Sau, expiraţi zumzăind pe nas cu sunetul M M M. Expiraţi circa 7 secunde şi inspiraţi cam tot 7 secunde. Întregul exerciţiu ar trebui să vă ia cam 10 minute. Faceţi-l de câteva ori pe zi. Toate sunetele au efectul lor în regiuni specifice ale corpului. Aceste exerciţii seamănă cu un „masaj pentru creier”. Plămânii sunt complet goliţi prin expiraţie. Astfel, oxigenul proaspăt poate pătrunde în toate zonele plămânilor.

Cura lui Rudolf Breuss pentru Vindecarea Cancerului

Ceaiuri importante pentru Tratamentul Total al Cancerului

Raluca Bucsa — Mon, 09 Apr 2012 10:59:43 +0000

1. Ceai de salvie (Salvia officinalis)
Pentru gargară, salvia trebuie infuzată în apă fierbinte 10 minute (apă purificată sau filtrată) dar pentru băut, el trebuie fiert exact 3 minute. Puneţi o linguriţă de salvie uscată la o jumătate de litru de apă fiartă şi lăsaţi-o să fiarbă la foc mic, 3 minute. Apoi o luaţi de pe foc şi o puneţi într-o cană. Salvia conţine o largă gamă de uleiuri esenţiale care sunt foarte importante pentru gargară. Dar, aceste uleiuri nu trebuie să fie prezente în ceaiul de băut. Astfel, ele sunt eliminate în exact 3 minute prin evaporare, în timpul fierberii, în acel moment fiind eliberatăo enzimă activă care este foarte importantă pentru toate glandele, măduva spinării şi discuri. Din aceste motive trebuie să beţi ceai de salvie în fiecare zi, toată viaţa. Dacă veţi proceda astfel, foarte rar vă veţi mai îmbolnăvi.După fierberea salviei timp de 3 minute, luaţi recipientul de pe foc şi-l lăsaţi un pic, apoi adăugaţi puţină sunătoare şi roiniţă pentru aromă. Lăsaţi la infuzat 10 minute. Apoi, strecuraţi lichidul pentru băut.
Prepararea ceaiului Breuss
2.Ceai pentru rinichi. Combinaţia de ceaiuri Breuss:
15 g Coada calului
10 g urzică
8 g troscot
6 g sunătoare
Aceste cantităţi sunt suficiente pentru o persoană, pentru circa 3 săptămâni. Puneţi o priză (cât puteţi cuprinde între degetul mare şi două degete) într-o cană cu apă fiartă, (purificată sau filtrată), lăsaţi 10 minute, apoi strecuraţi-l şi păstraţi-l separat.
Apoi, mai luaţi două căni de apă fierbinte (purificată sau filtrată) împreună cu plantele rămase în sită şi puneţi-o la fiert la foc mic, timp de 10 minute! Apoi, filtraţi şi amestecaţi cele două ceaiuri (lichidele obţinute în cele două etape). Mulţi vor întreba de ce se prepară ceaiul pentru rinichi în acest mod. Există cinci substanţe în ceaiul pentru rinichi care nu trebuie fierte, altfel vor fi distruse. Există, totuşi a şasea substanţă, acid silicic, pe care o obţinem doar când fierbem ceaiul (partea solidă rămasă) timp de 10 minute.
Ceaiul pentru rinichi trebuie să fie luat doar trei săptămâni.
O jumătate de cană cu ceai rece trebuie luată pentru început dimineaţa, pe stomacul gol. Apoi, înainte de prânz şi apoi din nou înainte de culcare. După 3 săptămâni întrerupe cura cu ceai pentru rinichi. După o pauză de 2-3 săptămâni puteţi bea din nou ceai pentru rinichi, după necesităţi. În timpul acestei perioade nu consumaţi supă de carne, de porc sau de vacă.
3. Ceai de năprasnic (Geranium robertianum).
Puneţi o priză de plantă într-o cană cu apă (purificată sau filtrată) fiartă, fierbinte, timp de 10 minute. Strecuraţi şi beţi o cană cu ceai rece în fiecare zi.
Indicaţii importante şi explicaţii
Am considerat ceaiul de salvie ca fiind cel mai important dintre toate ceaiurile; el ar trebui să fie băut întreaga viaţă. Ceaiul pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss) ar trebui să fie folosit pentru orice afecţiune timp de 3 săptămâni, în special când suferiţi de inflamaţii, sau înainte de operaţii. Profilactic, tratamentul cu ceai pentru rinichi poate fi făcut de 3-4 ori pe an, dar întotdeaunala intervale de cel puţin 3 săptămâni. Ceaiul de năprasnic este absolut necesar pentru toate tipurile de cancer, în special când aţi facut deja raze X, sau tratament cu radiaţii.

Cum să urmaţi corect Tratamentul Total al Cancerului
Dacă veţi face tratamentul corect, veţi pierde puţin si în greutate.
Primul lucru dimineaţa: Beţi încet, cu înghiţituri mici, o jumătate de cană de ceai rece pentru rinichi (combinaţia Breuss).
1/2 oră- o oră mai târziu: Beţi 1-2 căni de ceai călduţ de salvie, cu sunătoare şi roiniţă pentru aromă.
1/2 oră- o oră după aceea: Luaţi o înghiţitură mică de suc şi ţineţi-o în gură, amestecând-o bine cu saliva, după care o înghiţiţi uşor. După 15-30 minute, luaţi o altă înghiţitură de suc, în funcţie de cât de foame vă este. În timpul dimineţii puteţi avea nevoie de circa 10-l5 înghiţituri de suc de legume. Beţi suc doar dacă simţiţi nevoia. Între înghiţiturile de suc beţi ceai rece de salvie, cât doriţi, dar totdeauna fără zahăr!
La prânz: Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi combinaţia de ceaiuri Breuss).
Seara: Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss)înainte de a merge la culcare. Beţi ceai pentru rinichi doar în primele 3 săptămâni de tratament! Puteţi să mai beţi puţin suc (cu înghiţituri mici) şi după amiază, cu ceai de plante după prescripţie. Puteţi bea până la 500 ml de suc pe zi, dar nu e obligatoriu!
IMPORTANT:
În timpul Tratamentul Total al Cancerului şi al tratamentului pe jumătate de perioadă (21 de zile), sucul de legume, preparat conform instrucţiunilor mele, trebuie să fie luat cu înghiţituri mici şi trebuie să fie foarte bine amestecat cu salivă. Nu trebuie să luaţi niciodată doar sucul, ci întotdeauna în combinaţie cu ceaiurile de plante recomandate. Este, de asemenea, recomandat să beţi o cană de ceai de năprasnic rece. Acest ceai este absolut necesar pentru toate tipurile de cancer, în special când aţi făcut deja raze X sau tratament cu radiaţii. Înghiţind cantităţi mici de suc şi ceai, bine amestecat cu saliva, nu veţi solicita suplimentar sistemul digestiv. De obicei, nu este necesar să rămâneţi în pat în timpul tratamentului meu. De fapt este mai bine să urmăriţi să vă menţineţi ocupat, pentru a vă distrage atenţia de la mâncare şi boală.

Cura lui Rudolf Breuss pt VINDECAREA CANCERULUI

Ceai pentru rinichi

Raluca Bucsa — Mon, 09 Apr 2012 10:26:44 +0000

Combinaţia de ceaiuri Rudolf Breuss pentru vindecare.
15 g Coada calului
10 g urzică
8 g troscot
6 g sunătoare
Aceste cantităţi sunt suficiente pentru o persoană, pentru circa 3 săptămâni. Puneţi o priză (cât puteţi cuprinde între degetul mare şi două degete) într-o cană cu apă fiartă, (purificată sau filtrată), lăsaţi 10 minute, apoi strecuraţi-l şi păstraţi-l separat.
Apoi, mai luaţi două căni de apă fierbinte (purificată sau filtrată) împreună cu plantele rămase în sită şi puneţi-o la fiert la foc mic, timp de 10 minute! Apoi, filtraţi şi amestecaţi cele două ceaiuri (lichidele obţinute în cele două etape). Mulţi vor întreba de ce se prepară ceaiul pentru rinichi în acest mod. Există cinci substanţe în ceaiul pentru rinichi care nu trebuie fierte, altfel vor fi distruse. Există, totuşi a şasea substanţă, acid silicic, pe care o obţinem doar când fierbem ceaiul (partea solidă rămasă) timp de 10 minute.
Ceaiul pentru rinichi trebuie să fie luat doar trei săptămâni.
O jumătate de cană cu ceai rece trebuie luată pentru început dimineaţa, pe stomacul gol. Apoi, înainte de prânz şi apoi din nou înainte de culcare. După 3 săptămâni întrerupe cura cu ceai pentru rinichi. După o pauză de 2-3 săptămâni puteţi bea din nou ceai pentru rinichi, după necesităţi. În timpul acestei perioade nu consumaţi supă de carne, de porc sau de vacă.

Nucile previn bolile de inima

Raluca Bucsa — Fri, 06 Apr 2012 13:39:35 +0000

Consumate dupa fiecare masa, aceste fructe impiedica ingrosarea arterelor si previn bolile de inima.
Opt nuci pe zi va tin arterele flexibile, inima sanatoasa si previn aparitia atacului vascular cerebral, arata un studiu realizat de cercetatorii americani de la Barcelona´s Hospital Clinico, aparut in publicatia ” American College of Cardiology “.
Specialistii citati de BBC News va sfatuiesc sa consumati nuci, mai ales dupa o masa bogata in grasimi, pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urma le au asupra organismului.
Nucile, mai sanatoase decat uleiul de masline.
Cercetarea a constat in monitorizarea a 24 de adulti, jumatate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealalta jumatate cu un nivel ridicat. Participantii la studiu au primit doua portii de salam, bogat in grasimi si branza, pe care le-au consumat la un interval de o saptamana.
La una dintre portii, cercetatorii au adaugat cinci lingurite de ulei de masline, iar la cealalta, miezul a opt nuci. Testele au aratat ca atat uleiul de masline, cat si nucile au ajutat la reducerea inflamatiilor din artere care apar brusc dupa o masa bogata in grasimi saturate si care, in timp, favorizeaza intarirea arterelor si creste riscul unor boli de inima si al atacului vascular cerebral.
Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de masline, nucile au mai ajutat si la mentinerea elasticitatii si flexibilitatii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului.
Trateaza tulburarile de ritm cardiac
Cercetatorii au mai observat ca acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburari ale ritmului cardiac.
Ei i-au avertizat pe participantii la studiu ca pot manca absolut tot ceea ce doresc, cu conditia sa consume si nuci.
Acest lucru demonstreaza ca grasimile protectoare din nuci inlatura efectele grasimilor saturate din dieta, pe cand o grasime neutra, precum uleiul de masline, nu are un rol atat de important”, afirma Robert Vogel, profesor la University of Maryland, Baltimore. Pentru ca sunt elastice, arterele se pot intinde atunci cand fluxul sanguin se imbunatateste.
Consumul de grasimi intrerupe producerea de oxid nitric de catre “captuseala” arterelor, necesar pentru mentinerea flexibila a vaselor de sange. Nucile mai contin antioxidanti si arginina, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric.
Pentru vegetarieni
Combinati nucile cu legume si paine.
Nucile si alunele pot inlocui majoritatea nutrientilor animali in cazul persoanelor vegetariene.
Printre nutrienti se numara cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu si proteine.
Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci si alune sunt inferioare calitativ celor animale.
Cu toate acestea, in combinatie cu paine, cereale si leguminoase (mai ales soia si linte) se poate obtine gama intreaga si echilibrata de aminoacizi esentiali.

Ciprian Lupu